Articole - Despre dependenta si independenta in cuplu si familie
Vreau sa fiu tot timpul cu tine !
Ce vrei tu sa facem – facem !
Ma duc cu prietenii la o bere si nu ma mai pisalogi !
Nu am cum sa fiu cu tine pentru ca lucrez pina tirziu !
Cred ca toti am auzit si am folosit aceste exemple de mai sus, unii poate in exces. O sa vorbesc de excesul folosirii acestor replica.
La inceputul unei relatii, mai ales daca persoanele sint indragostite una de cealalta, nevoia de a fi “cu celalalt” este foarte puternica. Fluturasii in stomac, sms-urile, faptul ca il sunam pe celalalt toata ziua si noaptea, demonstreaza ca “hormoneii” sint la ei acasa. Aceasta faza a relatiei este foarte apetisanta si dramatica. Aceasta faza trece dupa 6 luni, 1 an sau 2 si abia apoi putem vorbi de o relatie de angajament daca fiecare s-a angajat in relatie. Ce inseamna angajament: a dori sa faci ceva impreuna cu acea persoana, dincolo de sex zilnic si dus impreuna – a construi ceva impreuna. Pentru aceasta este necesar mai intii san e desprindem de alte relatii din trecut: nefinalizate (cu alti parteneri), sau cu strabunii nostri. Pe de alta parte a crea o relatie inseamna a ii da timp celuilalt – a nu fi dependent de el, a nu te atirna de el, a te insoti cu celalalt, adica a nu iti fi teama de intimitate, a nu fugi.
Sintem in “dependenta negative”:
- cind sintem dependenti material pe termen lung de partener
- nu ne constientizam nevoile noastre proprii vis a vis de nevoile de cuplu si cind nu ii lasam celuilalt spatiu cu sine insusi
- cind nu avem viata sociala in afara cuplului si cind nu lasam partenerul de a avea in anumite momente timp pentru viata sociala
- cind sintem ahtiati de a face sex incontinuu si cind altfel nu simtim intimitate
- cind cerem partenerului sa mearga cu noi mereu si mereu intr-un loc unde nu doreste
- cind il sunam neincetat sa verificam ce face si cu cine este
- cind simtim ca nu traim fara partener si cind sintem gelosi pe orice alta relatie cu alte persoane (relatii cu familia lui, cu prietenii, cu rudele)
Sintem in “independenta negativa”:
- cind tinem cont de nevoile noastre prea mult si nu ne ingrijim de nevoile celuilalt
- cind ne afundam obsesiv in munca sau in alte “activitati” motivind ca “ne implineste” si ca partenerul nu are voie sa fie suparat/a ci sa ne inteleaga “fuga”
- cind fugim inconstient de intimitatea afectiva, motivind ca “asa sintem noi, mai reci si necomunicativi”
- cind facem sex mai tot timpul sin u “dragoste”
- cind parasim partenerul din “diverse motive” pe care le inventam de teama de a nu fi parasiti
Sint persoane care oscileaza intre aceste doua tendinte, de aceea sint mixate de multe ori in relatie. Gelosul tipic poate sa aiba o atitudine ambivalenta si de teama ca va fi parasit sa paraseasca primul.
Sint intr-o relatie autonoma, de interdependenta, eficienta cu partenerul daca:
- imi cunosc propriile nevoi si le impartasesc
- cind ascult nevoile celuilalt si le respect, negociind cind este de negociat
- cind imi cunosc vulnerabilitatile, le impartasesc si le ascult pe ale partenerului
- cind am grija de partener si cer sa aiba grija de mine in anumite momente
- cind accept absenta partenerului si ma reunesc cu partenerul fara a imi “inventa” mereu activitati multiple
Cred ca listele pot continua. Va invit sa reflectati la propriile vulnerabilitati umane cu drag si ingaduinta.
Psihoterapeut Cristiana Alexandra Levitchi
Sensart