Femeia care scotea ace pe gura

…Mamoasa, in varsta de 46 de ani, nu mai iesise din casa de doi ani. Venise cu sotul ei. Barbatul o sprijinea de mana, ca si cum ar fi fost beteaga. Dar nu era. Suferea de asa numita agorafobie.

Terapeut: Ce beneficii prezinta faptul ca nu iesiti din casa?

Mamoasa: - Cred ca niciunul… nu stiu. Ce beneficiu pot sa am?

Cum este in casa? Cum va simtiti?

- Ma simt in siguranta.

Asta inseamna ca in exterior va simtiti altcumva?

- Da, mi-e teama.

Isi aduce aminte ca psihiatrul la care fusese inainte de a veni la mine i-a spus sa-si ia un balansoar.

De ce credeti ca v-a spus acest lucru? Care sa fie semnificatia?

- …(nedumerita)…

Ce va sugereaza un leagan?

- …Asa, ca in leagan… ca si copiii, sau cum se tin cei mici - in brate…

Asa, cum se dau cei mici…

- Da, si mie imi place sa ma alint asemenea copiilor, chiar si acum… Si sotul ma alinta in tinerete, cum au facut si parintii mei.

Sotul va alinta si acum?

(Da din cap afirmativ.)

Seamana la fire cu tatal?

- Nu prea, e mult mai cald, dar ma alinta asa cum obisnuiau si parintii.

Din cele discutate pana acum ce concluzie trageti?

- Ca ma port ca un copil…? (spuse ea, contrariata) Bine, dar atunci de ce doream in tinerete sa descurc eu tot…?

Noi avem mai multe parti in interior, mai multe stari. Uneori suntem in starea de eu-adult, alteori in cea de eu-copil si altadata in starea de eu-parinte. La serviciu va comportati responsabil si adult.

- Asa e! Eram nevoita.

In ce stare a eului credeti ca sunteti in ultimul timp?

- Cred ca in cea de copil. Simt uneori nevoia sa fiu mica.

Haideti sa vedem ce avantaje si ce dezavantaje prezinta aceasta stare.

- Avantaje: bucurie exploziva, rasfat, ocrotire, alint. Dezavantaje: imposibilitatea de a lua singura decizii, dependenta de parinti. De exemplu, cand eram mica nu puteam face ceea ce doream decat cu acordul lor, nu puteam sa-mi cumpar ceea ce voiam, ma imbracam cu ce le placea lor, nu ma lasau sa ma joc cu cine doream eu, ma certau cand intarziam, nu ma lasau in excursie…

Cum va simteati?

- Frustrata, lipsita de libertate, ingradita, sufocata de grijile maturilor. Am si acum aceste simtaminte cand ma aflu in aglomeratie sau intr-un magazin cu multa lume.

Ingradita, sufocata… Au legatura…

- Da… Si avantajele uneori se transforma in dezavantaje; daca ma port ca un copil, sunt prea bucuroasa si pot face tensiune, devin prea emotiva, nu mai gandesc rational. Rasfatul ma face egoista, ocrotirea ma face sa nu-mi mai port singura de grija si sa devin prea dependenta de ceilalti, alintul ma face profitoare.

Uneori e bine sa fim alintati…

In urmatoarea sedinta se simtea mai curajoasa. A intrat pe usa cu o mina mai vesela, mai optimista. A spus ca a vazut o emisiune la TV cu alte persoane care au reusit sa scape de diverse probleme. De la una retinuse ideea ca, daca afla cauza, se va vindeca. O intreb ce semnificatie are pentru ea acest lucru - si-mi raspunde ca incearca sa descopere cauza. Remarca faptul ca multe din problemele ei sunt legate de teama de a nu se descurca singura.

- Asa e, dar acum imi dau seama! - sotul mi-a spus intr-o seara ca se va pensiona. Atunci am gandit: "Ce vom face, cu ce o sa ne descurcam, daca se imbolnaveste el, ce ma fac, va trebui sal duc la spital si cine o sa-l insoteasca daca eu nu pot"?

Ganduri negre… (da din cap). Iar gandeati ca nu va puteti descurca?

- Da, curios…

Ciudat e ca v-ati descurcat.

- Da, e o contradictie, pentru ca am facut fata multor situatii solictante: am plecat sa dau la liceu fara vointa parintilor, la fel si la facultate, am venit in Bucuresti si m-am descurcat.

Asa e. Ce calitati v-au trebuit ca sa faceti ce-ati facut?

- Presupun ca incredere in fortele mele, curajul, vointa, ambitia, spontaneitatea.

Sigur aveti aceste calitati in dvs!

Nu-i mai era teama sa exprime ceea ce gandea. Incepuse sa spuna ce simtea referitor la membrii familiei.

- Mama ma pisalogeste, si matusa mea, la fel. Eu sunt la mijloc intre cele doua.

Cum va simtiti asa, intre ciocan si nicovala?

- Ca o papusa, ca o marioneta. Am mai incercat senzatia asta si cand m-am casatorit. Ma simteam hartuita de ai mei si de ai lui, care nu erau de acord cu casatoria.

Dar (spusei eu zambind) v-ati casatorit pana la urma - asa cum ati vrut!

- Da, asa e (intari ea, tot zambind).

Psihoterapeut Cristiana Alexandra Levitchi