Ce este Psihoterapia

“Nu poti invata un om totul; il poti ajuta doar sa afle ceea ce este el cu adevarat. “Galileo Galilei

"Nu va scot pestii din lac, ci va ajut sa-i scoateti singuri" proverb japonez

Psihoterapia, consilierea psihologica, dezvoltarea personala se adreseaza tuturor persoanelor care doresc sa se dezvolte din punct de vedere psihologic, persoanelor care trec prin situatii de viata carora nu le mai fac fata la un moment dat. Psihoterapia face parte din terapiile alternative, care duce la o mai buna integrare de Sine si In societate, la echilibrare personala. Aproape orice persoana a trecut prin viata prin momente dificile, sau la un moment dat a simtit ca stilul personal de a fi In lume n-o mai ajuta Intr-o situatie data.

Psihoterapiile umaniste (gestaltterapia, artterapia, terapia experientiala, terapia centrata pe client - sau terapia rogersiana, terapia adleriana, analiza tranzactionala si multe altele) privesc persoana Intr-un mod autentic, natural, denumind-o "client" In loc de traditionalul - "pacient". Astfel persoana este privita ca un egal de dialog, nu ca o fiinta bolnava si neajutorata care vine la terapeut s-o vindece si sa-i rezolve problemele.

In sedintele de psihoterapie persoana este ajutata sa-si gaseasca solutii mult mai bune de viata, in general, sa-si restructureze si sa-si optimizeze propria configuratie a personalitatii astfel incat sa-si poata rezolva problemele intr-un mod matur, realist si de multe ori sa se dezvolte personal.

Exista insa multe expectatii irealiste cum ca un psihoterapeut ar da sfaturi sau solutii la problema persoanei. Psihoterapeutul nu da sfaturi si nu rezolva problemele clientului. Psihoterapiile umaniste nu trateaza persoana ca avand o boala, ci ca trecand printr-un impas existential. Psihoterapeutul pune intrebari astfel incat persoana in cauza sa-si ofere raspunsurile si solutiile necesare. Nimeni in afara de persoana in cauza nu stie mai bine ce este mai de dorit pentru ea. Psihoterapeutul stimuleaza persoana In asa fel incat ea sa isi gaseasca resursele interne. Raspunsurile nu sunt la mine ca psihoterapeut, ci la client. Daca eu stiu sa pun Intrebarile potrivite, clientul invata si el sa Isi repete Intrebarile, sa Isi ofere raspunsurile, sa se cunoasca, sa constientizeze de ce face anumite lucruri si din ce cauza nu le face pe altele. Terapeutul nu este prieten, nu este parinte - mama sau tata. Terapia presupune ajustarea asteptarilor si fata de sine. Psihoterapeutul nu face decit sa fie un fel de "moasa". Raspunsurile nu sint la terapeut, ci la client. Solutia nu e la terapeut, ci la client. Resursele nu sint la terapeut, ci la client. Psihoterapeutul nu da sfaturi ci pune intrebari - astfel incit persoana sa-si ofere singura sfaturi. Psihoterapeutul nu ofera solutii pe tava ci - ajuta persoana in terapie - sa isi gaseasca solutiile optime, sa isi re-gaseasca resursele. Psihoterapeutul e o oglinda si face 10 % din terapie - restul il face clientul. De aceea clientul e nevoie sa fie responsabil pentru terapie, sa fie motivat, sa invete sa se autoanalizeze, sa-si puna intrebari, sa fie inteligent, sa fie rabdator si perseverent cu Sine. Cel care vine la psiho-terapie - e motivat, inteligent, are capacitate de introspectie si analiza si muncitor cu sine, evident. Adica citeste, se straduieste, se observa pe sine, se analizeaza. Daca dorim sa ne cunoastem si sa ne schimbam e necesar sa depunem eforturi la fel ca si atunci cind dorim spre exemplu sa invatam ceva nou. Relatia de terapie este responsabilizanta si pentru terapeut dar si pentru client.

O terapie eficienta este aceea care se adreseaza cauzelor simptomului dvs, nu doar rezolvarea lipsei simptomului (depresie, anxietate etc). Simptomul este virful aisbergului, cauza fiind cea care il genereaza.

Clientul invata sa se accepte asa cum este, sa se Inteleaga la nivel mental, afectiv. Invata sa-si recunoasca sentimentele si trairile din prezent, invata sa descopere legatura trairilor din prezent cu trairile din trecut, cu problemele nerezolvate din trecut. Invata sa restructureze trecutul, sa accepte trecutul, sa traiasca In prezent si sa reconsidere viitorul. Invata ca simptomul lui exprima ceva, ca este important in existenta sa. Simptomul clientului este cel care il aduce la psihoterapie, care-l atentioneaza si il trezeste pe client. Simptomul il face sa constientizeze segmentele de viata unde nu este pe deplin satisfacut. Clientul este astfel responsabilizat pentru psihoterapie, prin propriul simptom. Invata sa se observe, sa se autoanalizeze, sa fie rabdator si perseverent cu Sine. Psihoterapia nu este uneori comoda si nici "nedureroasa", insa la sfirsitul procesului de cunoastere persoana este mai integrata cu sine si cu altii, mai autentica. Asemui psihoterapia cu munca unui chirurg. Daca ne ranim si punem leucoplast direct pe rana, fara a o dezinfecta, ea va coace si la un moment dat se va sparge. Psihoterapia seamana cu procesul de dezvelire a ranii, de curatare, de dezinfectare, de cicatrizare intr-un sfirsit. Uneori pe parcursul terapiei sentimentele si starile vor fi bulversante, inainte de a se reaseza si restructura.

A ne cunoaste pe noi insine - posibil sa para greu dar merita efortul.... A ne gindi de ce ni se intimpla ceea ce ni se intimpla in viata si unde am gresit, unde putem schimba - ceva la noi - pe termen lung ne ajuta, chiar daca nu ne putem schimba intr-o saptamina. Pentru a ne schimba pe noi insine - e necesar in primul rind sa constientizam ca e necesar sa schimbam ceva, apoi sa ne gindim de ce oare nu vrem sa ne schimbam si apoi sa incepem sa invatam sa ne schimbam.

Inainte de a fi Parinti sintem Oameni (cu suparari, nevoi neimplinite, frustrari, stres etc), avem o profesie care ne place sau nu si acest lucru se transminte Copilului. Sintem Oameni si avem o relatie implinita cu noi Insine sau nu si acest lucru se transmite copilului. Inainte de a fi Parinti sintem intr-un Cuplu si avem o relatie satisfacatoare sau nu cu partenerul/partenera.... Acest lucru se simte de catre copil si se transminte lui. Daca nu sintem intr-un Cuplu si acest lucru se simte si copilul va fi afectat mai devreme sau mai tirziu. E necesar sa ne intelegem Copilul din noi ca sa ne putem intelege copilul nostru...

Nu lasati copilul sa devina cosul de gunoi a propriilor nefericiri si neimpliniri sau a nefericirilor din cuplul conjugal ! Ajutati-va pe voi insiva, instruiti-va, autoeducati-va, dezvoltati-va!